Vizualizări: 0 Autor: Editor site Ora publicării: 2026-10-16 Origine: Site
Vehiculele cu ghid automat (AGV) sunt esențiale pentru manipularea materialelor moderne, depozitarea inteligentă și automatizarea industrială. Pe măsură ce sistemele AGV devin mai compacte, mai eficiente din punct de vedere energetic și mai inteligente, inginerii evaluează din ce în ce mai mult tehnologiile integrate de control al motoarelor pentru a simplifica arhitecturile de antrenare și pentru a îmbunătăți siguranța operațională. O întrebare importantă este dacă un AGV se poate baza pe Safe Torque Off (STO) fără frână mecanică.
Răspunsul depinde de designul mecanic al AGV-ului, mediul de operare, cerințele de oprire și arhitectura de siguranță funcțională. STO poate împiedica un motor să genereze cuplu, dar nu frânează activ motorul și nu garantează că un AGV în mișcare se va opri imediat. Când vehiculul se deplasează pe o pantă, transportă o sarcină grea sau operează într-un mediu în care mișcarea necontrolată prezintă un pericol, poate fi necesară o frână mecanică sau un alt mecanism de oprire proiectat.
Pentru a determina dacă un AGV poate funcționa în siguranță fără frână mecanică, trebuie să facem distincția între eliminarea cuplului, decelerația controlată și menținerea mecanică. De asemenea, trebuie să luăm în considerare modul în care servomotoarele integrate, controlerele de siguranță și sistemele de oprire de urgență funcționează împreună pentru a proteja oamenii, echipamentele și mărfurile transportate.
Safe Torque Off (STO) este o caracteristică de siguranță funcțională integrată în multe servomotor și sisteme de control al motoarelor. Într-un vehicul cu ghidare automată (AGV), STO împiedică acționarea motorului să genereze cuplu atunci când este detectată o condiție legată de siguranță, contribuind la reducerea riscului de mișcare periculoasă.
STO este deosebit de important în aplicațiile AGV unde navigația autonomă, detectarea obstacolelor și funcțiile de oprire de urgență trebuie să funcționeze împreună pentru a proteja operatorii, echipamentele și materialele transportate. Când un controler de siguranță activează STO, unitatea își dezactivează capacitatea de a produce cuplu prin circuitele de siguranță desemnate. Cu toate acestea, STO nu frânează activ motorul și nu garantează că AGV-ul se va opri imediat. Vehiculul poate continua să se miște din cauza inerției, forțelor externe sau gravitației, în special atunci când funcționează pe o pantă.
Un sistem tipic de control al mișcării AGV integrează mai multe componente pentru a gestiona mișcarea și siguranța:
Controler de siguranță: monitorizează intrările legate de siguranță, cum ar fi butoanele de oprire de urgență și semnalele scanerului de protecție și inițiază răspunsul de siguranță necesar.
Servomotor integrat: generează cuplul necesar pentru accelerarea, decelerația și deplasarea AGV.
Circuit de siguranță STO: Dezactivează capacitatea unității de a produce cuplu motor atunci când funcția STO este activată.
Sistem de oprire de urgență: Inițiază o oprire legată de siguranță atunci când apare o situație periculoasă sau un operator solicită o oprire de urgență.
Frână mecanică, dacă este necesar: Oferă frânare fizică sau capacitatea de reținere pentru a preveni mișcarea necontrolată în condiții specificate.
În timpul funcționării normale, servomotorul reglează cuplul și viteza motorului pentru a menține mișcarea comandată a AGV-ului. Când STO este declanșat, sistemul de acţionare previne generarea ulterioară a cuplului, independent de comenzile obișnuite de mișcare. Comportamentul real de oprire al vehiculului depinde apoi de impulsul său existent, rezistența transmisiei, mecanismele de frânare și mediul de operare.
De exemplu, un AGV care călătorește de-a lungul unui culoar nivelat al depozitului poate încetini treptat după activarea STO din cauza rezistenței la rulare. Cu toate acestea, un AGV care se deplasează în vale poate continua să se deplaseze sub gravitație dacă nu este disponibil un mecanism de frânare adecvat.
Deși STO și frânele mecanice contribuie ambele la siguranța mașinii, ele îndeplinesc funcții diferite.
Caracteristică |
Oprire sigură a cuplului (STO) |
Frână mecanică |
|---|---|---|
Funcția primară |
Previne generarea cuplului motorului |
Produce forță fizică de frânare sau de reținere |
Decelerație activă |
Nu, nu de către STO în sine |
Posibil numai dacă frâna este proiectată și evaluată pentru frânare dinamică |
Reținere statică |
Nu garantează deținerea |
Poate susține o sarcină în limita capacității sale nominale |
Răspuns la îndepărtarea cuplului |
Dezactivează capacitatea de producere a cuplului |
Poate funcționa independent, în funcție de designul frânei |
Aplicație tipică |
Îndepărtarea cuplului legat de siguranță |
Oprirea sau prevenirea mișcării mecanice neintenționate |
STO nu este un înlocuitor direct pentru o frână mecanică. Dacă un AGV trebuie să își mențină poziția pe o rampă, să prevină mișcarea după pierderea puterii sau să se oprească pe o distanță specificată, inginerii trebuie să evalueze dacă este necesară o frână mecanică sau o altă soluție de frânare adecvată.
STO oferă o funcție de siguranță importantă în sistemele automate de manipulare a materialelor, deoarece ajută la prevenirea cuplului motor neintenționat atunci când apare o condiție periculoasă. Atunci când este integrat corect în arhitectura de siguranță a AGV, poate reduce dependența de comenzile obișnuite de control al mișcării pentru funcția de eliminare a cuplului.
Cu toate acestea, siguranța întregului AGV depinde de mai mult decât de capacitatea STO a unității. Inginerii trebuie să evalueze distanța de oprire, viteza vehiculului, sarcina utilă maximă, condițiile podelei, funcționarea în pantă și posibilitatea de pierdere a puterii. Designul ar trebui să țină seama și de timpul de răspuns al senzorilor, controlerelor de siguranță și sistemelor de acționare.
Pentru AGV-urile care operează în apropierea personalului sau care transportă încărcături grele, STO ar trebui tratată ca o componentă a unei strategii complete de siguranță funcțională, mai degrabă decât ca o soluție de sine stătătoare pentru oprirea și reținerea vehiculului.
Când selectați un servomotor integrat pentru un AGV, vă recomandăm să verificați implementarea STO a unității, să revizuiți documentația de siguranță a producătorului și să determinăm dacă sunt necesare funcții de frânare suplimentare pentru a îndeplini cerințele de oprire și menținere ale aplicației.
BESFOC pentru motoare servo DC integrate Produse
|
|
|
|
BESFOC integrate de servomotoare pas cu pas Produse
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|---|---|---|---|---|
Arbore |
Carcasa terminalului |
Cutie de viteze melcat |
Cutie de viteze planetară |
Surub de plumb |
|
|
|
|
|
Mișcare liniară |
Șurub cu bile |
Frână |
Nivel IP |
|
|
|
|
|
|
|---|---|---|---|---|---|
Scripete din aluminiu |
Ştiftul arborelui |
Un singur arbore D |
Ax tubular |
Scripete din plastic |
Unelte |
|
|
|
|
|
|
Moletă |
Arborele de frecare |
Axul șurubului |
Ax tubular |
Arbore dublu D |
Calea cheii |
Un AGV poate funcționa fără frână mecanică, dar numai atunci când evaluarea riscurilor și proiectarea sistemului demonstrează că comportamentul de oprire și reținere rezultat este acceptabil în toate condițiile de funcționare relevante.
Absența unei frâne mecanice nu face automat un AGV nesigur. Unele aplicații cu viteză redusă și cu risc scăzut pot fi proiectate în jurul decelerației controlate, rezistenței pasive și unei strategii de siguranță validate. Cu toate acestea, bazarea exclusiv pe STO introduce limitări care trebuie abordate.
Un design AGV fără frânare poate fi luat în considerare atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
AGV-ul funcționează pe o suprafață plană.
Un vehicul care funcționează pe o podea plată, controlată a fabricii poate avea un risc mai mic de mișcare necontrolată după îndepărtarea cuplului decât un vehicul care funcționează pe o suprafață înclinată. Cu toate acestea, impulsul rezidual, contaminarea podelei, frecarea roților și forțele externe de împingere trebuie încă evaluate.
Vehiculul funcționează la viteze relativ mici.
Vitezele de operare mai mici reduc, în general, energia cinetică și pot face problema de oprire mai ușor de gestionat. Cu toate acestea, doar viteza redusă nu stabilește că STO fără frânare este sigură.
Aplicația nu necesită deținere pozitivă.
Dacă AGV-ul nu trebuie să-și mențină poziția împotriva gravitației sau a altor forțe externe în timpul unei opriri legate de siguranță, este posibil să nu fie necesară o frână de oprire mecanică. Această condiție trebuie mai degrabă verificată decât presupusă.
Distanța de oprire rămâne în limitele de siguranță disponibile.
Comportamentul de oprire completă trebuie evaluat în raport cu distanța maximă permisă de călătorie a AGV după o solicitare de siguranță. Proiectarea trebuie să țină cont de întârzierile de detectare, răspunsul controlerului, răspunsul conducerii, inerția vehiculului, sarcina utilă și forțele de frânare disponibile.
Este disponibil un mecanism de oprire alternativ adecvat.
O oprire controlată validată, legată de siguranță, un sistem de frânare separat sau un alt aranjament proiectat poate oferi performanța de oprire necesară. Proiectarea trebuie să asigure că îndepărtarea cuplului nu lasă AGV-ul într-o stare necontrolată sau periculoasă.
Chiar și atunci când aceste condiții par să fie îndeplinite, trebuie să verificăm sistemul în condiții de defecțiune previzibile și în cele mai defavorabile circumstanțe de funcționare.
O frână mecanică sau o altă soluție de frânare adecvată este în general necesară atunci când AGV-ul trebuie să se oprească sau să rămână staționar în condiții pe care STO nu le poate aborda în mod fiabil.
Stare de funcționare |
De ce numai STO poate fi insuficientă |
|---|---|
Rampe înclinate |
Gravitația poate face ca vehiculul să se rotească după îndepărtarea cuplului. |
Sarcini utile grele |
Masa crescută crește energia cinetică și poate crește distanța de oprire. |
Transport de mare viteză |
Vehiculul poate parcurge o distanță semnificativă înainte de a se opri. |
Mecanisme de ridicare pe verticală |
Gravitația poate determina coborârea unei sarcini suspendate sau ridicate. |
Opriri frecvente de urgență |
Deplasarea necontrolată repetată poate crea riscuri operaționale inacceptabile. |
Cerințe pentru ocuparea postului |
STO nu menține în mod activ poziția motorului. |
Personalul care operează în apropiere |
Mișcarea necontrolată poate expune lucrătorii la pericole de strivire sau de coliziune. |
Principiul esențial este că STO poate fi suficient pentru o anumită funcție de siguranță de eliminare a cuplului, fără a fi neapărat suficient pentru cerințele complete de oprire și menținere ale AGV.
Nu. STO este o funcție de siguranță a acționării, în timp ce o oprire de urgență este o comandă sau o funcție legată de siguranță, menită să aducă funcționarea periculoasă a mașinii într-o stare sigură.
Un sistem de oprire de urgență poate utiliza STO ca parte a implementării sale, dar comportamentul de oprire necesar depinde de aplicație și de evaluarea riscului.
Două categorii de oprire la care se face referire în mod obișnuit sunt deosebit de relevante.
O oprire de Categoria 0 implică oprirea prin întreruperea imediată a puterii la actuatoarele mașinii, oprirea obținută prin eliminarea energiei mai degrabă decât printr-o secvență de decelerare controlată.
Într-un sistem de acţionare care implementează STO, funcţia STO poate fi utilizată pentru a obţine comportamentul necesar de eliminare a cuplului.
Pentru un AGV în mișcare, vehiculul poate roti până când se oprește. Dacă această distanță de oprire este inacceptabilă, eliminarea cuplului este insuficientă.
O oprire de Categoria 1 implică un proces de oprire controlat, urmat de întreruperea alimentării dispozitivelor de acţionare.
De exemplu, un AGV poate să decelereze mai întâi prin intermediul motorului său și apoi să activeze STO după ce atinge o stare de oprire în siguranță sau după finalizarea secvenței de decelerare intenționată.
Această abordare poate reduce distanța de oprire și poate îmbunătăți predictibilitatea, cu condiția ca funcția de oprire controlată și implementarea sa legată de siguranță să îndeplinească cerințele aplicației.
Arhitectura exactă trebuie proiectată și validată în raport cu standardele aplicabile de siguranță a mașinilor, inclusiv prevederile relevante din IEC 60204-1 și ISO 13850.
Important este că o oprire normală a software-ului urmată de STO nu ar trebui presupusă în mod automat că oferă o oprire controlată de siguranță. În cazul în care decelerația controlată în sine este critică pentru siguranță, este necesară o funcție de siguranță proiectată și validată corespunzător.
Atunci când se evaluează un AGV fără frână mecanică, distanța de oprire este un factor critic pentru a determina dacă numai STO poate îndeplini cerințele de siguranță ale aplicației. Deoarece STO elimină cuplul motorului fără a frâna activ vehiculul, AGV-ul se poate continua să se miște din cauza inerției, rezistenței la rulare sau gravitației.
Mai mulți factori influențează cât de departe parcurge un AGV după activarea STO:
Viteza vehiculului: vitezele mai mari duc, în general, la distanțe de oprire mai lungi.
Masa totală: un AGV sau o sarcină utilă mai grea crește energia cinetică.
Timpul de răspuns al sistemului: vehiculul continuă să se deplaseze în timp ce senzorii, controlerele de siguranță și unitatea răspund.
Condițiile podelei: Frecarea suprafeței și rezistența roților afectează decelerația pasivă.
Pantă de operare: Gravitația poate extinde distanța de oprire sau poate determina AGV-ul să accelereze în jos.
O estimare practică ar trebui să includă două componente: distanța parcursă în timpul răspunsului sistemului și distanța parcursă în timp ce AGV se oprește.
De exemplu, luați în considerare un AGV care se deplasează cu 1,5 m/s cu un timp de răspuns al sistemului de 0,15 secunde. În această perioadă de răspuns, vehiculul parcurge aproximativ 0,23 metri.
Dacă AGV decelerează atunci cu o rată presupusă de 0,3 m/s² din cauza rezistenței pasive, poate parcurge încă 3,75 metri înainte de a se opri. Distanța totală de oprire estimată este deci de aproximativ 4 metri.
Acest exemplu este doar ilustrativ. Distanța reală de oprire depinde de designul vehiculului, sarcina utilă, condițiile podelei, rezistența transmisiei și mediul de operare. Decelerația pasivă ar trebui măsurată și validată în condițiile cele mai defavorabile, mai degrabă decât să se presupună că rămâne constantă.
Când proiectează un AGV fără frână mecanică, inginerii ar trebui să verifice distanța de oprire în cel mai rău caz și să se asigure că este disponibilă o distanță de protecție suficientă. Dacă decelerația pasivă nu poate îndeplini performanța de oprire necesară, soluțiile posibile includ reducerea vitezei maxime de deplasare, detectarea mai devreme a pericolelor, implementarea unei funcții adecvate de oprire controlată sau adăugarea unui mecanism de frânare adecvat.
Principiul cheie este că STO oprește generarea cuplului, nu mișcarea vehiculului. Un proiect AGV sigur trebuie să țină cont de distanța parcursă după activarea STO și să se asigure că rularea sau rularea necontrolată nu creează un risc inacceptabil.
Servomotoarele integrate combină un motor cu electronica de acționare asociată și, în funcție de produs, dispozitive de feedback și interfețe de comunicare. Această arhitectură poate simplifica proiectarea sistemului de propulsie AGV prin reducerea cablajelor externe și a numărului de componente separate.
Cu toate acestea, integrarea motorului nu elimină necesitatea de a evalua frânarea și siguranța funcțională în mod independent.
Când selectați un servomotor integrat pentru un AGV, vă recomandăm să examinați următorii factori.
Confirmați dacă unitatea acceptă STO și dacă implementarea sa este potrivită pentru funcția de siguranță necesară.
Consultați documentația de siguranță a producătorului, inclusiv informațiile aplicabile privind integritatea siguranței, acoperirea diagnosticului, răspunsul la erori și cerințele de instalare.
Nu presupuneți că fiecare servomotor integrat include STO certificat doar pentru că încorporează o unitate.
Determinați dacă motorul poate fi alimentat cu o frână de oprire sau conectat la un mecanism de frânare extern.
Frâna trebuie selectată în funcție de cuplul de menținere necesar, viteza arborelui, frecvența de cuplare, limitele termice și configurația transmisiei.
Pentru AGV-urile acționate pe roți, inginerii ar trebui să evalueze întreaga transmisie mecanică, mai degrabă decât să se bazeze exclusiv pe valoarea nominală a frânei arborelui motor.
Motorul trebuie să asigure un cuplu continuu și de vârf suficient pentru accelerare, deplasare și decelerare.
Acolo unde este necesară oprirea controlată, sistemul de acţionare trebuie să ofere, de asemenea, o performanţă adecvată de decelerare în limitele sale electrice, termice şi mecanice.
Un motor subdimensionat poate avea dificultăți să îndeplinească profilul de oprire necesar, în special atunci când vehiculul poartă o sarcină grea sau călătorește pe o pantă.
AGV-urile folosesc adesea rețele de comunicații industriale pentru a coordona navigarea, controlul mișcării și comenzile de supraveghere.
Cu toate acestea, comenzile obișnuite de comunicare nu sunt automat evaluate de siguranță. Sistemul de siguranță trebuie să utilizeze semnale adecvate legate de siguranță, hardware sau mecanisme de comunicare de siguranță certificate, acolo unde proiectul este cerut.
O defecțiune de comunicare trebuie tratată în conformitate cu cerințele de siguranță ale sistemului, mai degrabă decât să se bazeze doar pe o comandă de oprire obișnuită.
Servomotoarele integrate pot reduce spațiul de instalare, simplifica rutarea cablurilor și simplifica punerea în funcțiune. Aceste avantaje sunt utile în special pentru AGV-urile compacte care operează pe culoarele înguste ale depozitelor.
Cu toate acestea, cea mai mică soluție de unitate nu este neapărat cea mai sigură sau cea mai potrivită.
Un servomotor compact integrat cu STO poate fi adecvat pentru un design AGV, în timp ce un alt vehicul poate necesita o frână suplimentară, o funcție de oprire controlată cu grad de siguranță sau un subsistem de frânare dedicat.
Selecția finală ar trebui să se bazeze pe cerințele aplicației validate și nu numai pe integrarea componentelor.
Când un vehicul cu ghidaj automat (AGV) își pierde puterea fără frână mecanică, este posibil ca motorul său să nu mai furnizeze un cuplu controlat, dar vehiculul nu se oprește neapărat imediat. AGV-ul poate continua să se miște din cauza inerției sau să se rostogolească sub gravitație, în funcție de viteza, sarcina utilă, rezistența transmisiei și mediul de operare.
Pentru producătorii de AGV, înțelegerea comportamentului de pierdere de putere este esențială atunci când se evaluează Safe Torque Off (STO), se selectează servomotoare integrate și se proiectează un sistem de siguranță fiabil.
Când un AGV își pierde puterea pe o podea plană, acesta poate încetini treptat din cauza frecării roților, rezistenței la rulare și rezistenței transmisiei. Cu toate acestea, aceste forțe variază în funcție de condițiile podelei, materialele roților, masa vehiculului și designul mecanic.
Fără o frână mecanică, distanța de oprire a AGV-ului poate fi imprevizibilă. Dacă vehiculul operează pe un culoar îngust sau în apropierea personalului, mișcarea continuă după o pierdere de putere poate crea pericole de coliziune sau de strivire.
Un AGV care funcționează pe o rampă se confruntă cu un risc mai mare, deoarece gravitația îl poate determina să se miște în continuare sau să accelereze în jos după pierderea cuplului motorului.
Cu cât AGV-ul și sarcina utilă sunt mai grele, cu atât forța gravitațională care acționează asupra vehiculului de-a lungul pantei este mai mare. Fără suficientă forță de frânare sau de reținere, vehiculul se poate rostogoli necontrolat.
Din acest motiv, AGV-urile care funcționează pe rampe sau suprafețe înclinate necesită adesea o frână mecanică adecvată sau o altă soluție proiectată pentru a preveni mișcarea neintenționată.
O sarcină utilă mare mărește masa totală în mișcare și energia cinetică a AGV-ului, potențial mărind distanța de oprire. Prin urmare, pierderea bruscă de putere poate crea riscuri suplimentare, inclusiv coliziuni, deplasarea sarcinii și deteriorarea mărfurilor transportate.
Inginerii ar trebui să evalueze scenariile de pierdere de putere cu sarcină utilă maximă și viteza maximă de operare, mai degrabă decât să se bazeze doar pe testele efectuate cu un vehicul descărcat.
Când proiectați un AGV fără frână mecanică, vă recomandăm să evaluați următorii factori:
Distanța de oprire: verificați cât de departe parcurge vehiculul după o pierdere de putere în condițiile de funcționare cele mai nefavorabile.
Funcționare în pantă: Determinați dacă gravitația poate provoca mișcări neintenționate.
Capacitatea de sarcină utilă: Evaluați performanța de oprire la sarcina nominală maximă.
Arhitectura de siguranță: Confirmați că STO și alte funcții de siguranță abordează pericolele identificate.
Cerințe de menținere: Determinați dacă este necesară o frână mecanică sau un alt mecanism adecvat pentru a menține AGV-ul staționar.
O frână cu arc, eliberată electric poate fi adecvată atunci când AGV-ul trebuie să reziste la mișcare după pierderea puterii. Cu toate acestea, cuplul de menținere, timpul de cuplare și capacitatea de frânare dinamică trebuie verificate pentru aplicația prevăzută.
Punctul cheie este că pierderea de putere nu garantează că un AGV se va opri în siguranță. STO previne generarea cuplului motorului atunci când este activat, dar nu disipă energia cinetică și nu împiedică în mod independent mișcarea gravitațională. Un design AGV fiabil trebuie să țină cont atât de performanța de oprire, cât și de menținerea staționară, pentru a asigura o funcționare sigură în condiții de defecțiune previzibile.
Configurația adecvată depinde de profilul de mișcare al AGV-ului, evaluarea riscurilor, proiectarea mecanică și cerințele de oprire.
Factorul de selecție |
STO fără frână mecanică |
STO cu frână mecanică |
|---|---|---|
Îndepărtarea cuplului |
Suportat atunci când este implementat corespunzător |
Suportat atunci când este implementat corespunzător |
Decelerație activă |
Nu este furnizat de STO în sine |
Necesită controlul conducerii sau o frână nominală pentru sarcina de oprire dinamică necesară |
Reținere statică |
Nu este garantat |
Disponibil atunci când frâna este nominală și cuplată corespunzător |
Funcționare în pantă |
Necesită un mijloc alternativ validat de prevenire a mișcărilor periculoase |
Adesea avantajos atunci când o frână adecvată este integrată corect |
Comportament de pierdere a puterii |
Vehiculul poate rula sau rula |
Frâna se poate activa dacă este proiectată pentru a se aplica în condițiile relevante de pierdere de putere |
Complexitatea sistemului |
Potenţial mai scăzut |
Mai mare datorită hardware-ului de frână și integrării controlului |
Întreţinere |
Mai puține componente legate de frânare |
Necesită inspecție și întreținere a frânei |
Validarea siguranței |
Trebuie să abordeze mișcarea necontrolată și distanța de oprire |
De asemenea, trebuie să valideze performanța frânelor, răspunsul și comportamentul defecțiunii |
Tabelul evidențiază un punct important: adăugarea unei frâne mecanice nu face automat un AGV sigur. Frâna trebuie să fie corect selectată, instalată, monitorizată acolo unde este necesar și încorporată în strategia generală de siguranță.
În mod similar, omiterea unei frâne este acceptabilă numai atunci când proiectul complet asigură nivelul necesar de reducere a riscului.
Producătorii AGV și integratorii de sisteme ar trebui să evalueze standardele relevante de siguranță a mașinilor atunci când proiectează sisteme de oprire bazate pe STO.
Mai multe standarde pot fi relevante, în funcție de arhitectura mașinii, de aplicația dorită și de jurisdicție.
IEC 61800-5-2: abordează cerințele funcționale de siguranță pentru sistemele de acționare electrică cu viteză reglabilă, inclusiv funcțiile de acționare legate de siguranță, cum ar fi funcțiile STO și Safe Stop.
IEC 60204-1: Acoperă echipamentele electrice ale mașinilor, inclusiv cerințele relevante pentru oprirea mașinii și siguranța electrică.
ISO 13850: Specifică principiile pentru proiectarea funcțiilor de oprire de urgență.
ISO 13849-1: Oferă o metodologie pentru proiectarea și evaluarea părților legate de siguranță ale sistemelor de control folosind niveluri de performanță.
IEC 61508: Oferă un cadru general pentru siguranța funcțională a sistemelor electrice, electronice și electronice programabile legate de siguranță.
ISO 3691-4: Se adresează cerințelor de siguranță și verificării pentru camioanele industriale fără șofer și sistemele acestora, inclusiv multe aplicații AGV și robot mobile autonom.
Cerințele aplicabile depind de categoria specifică de vehicul, mediul de operare și designul sistemului. Inginerii ar trebui să consulte edițiile curente ale standardelor relevante și să stabilească ce prevederi se aplică aplicării lor.
O unitate cu STO certificat poate oferi o funcție de siguranță definită, dar certificarea sa nu stabilește automat că AGV-ul în ansamblu își îndeplinește cerințele de siguranță.
Evaluarea completă a siguranței trebuie să țină cont de detectarea pericolelor, logica de siguranță, comunicarea, răspunsul unității, comportamentul mecanic și reducerea riscului rezultată.
De exemplu, o funcție STO poate îndeplini cerințele de performanță specificate în timp ce vehiculul încă se deplasează prea departe după îndepărtarea cuplului pentru a evita o coliziune.
În mod similar, un circuit STO certificat nu poate împiedica mișcarea gravitațională dacă sistemul mecanic nu are capacitatea de reținere adecvată.
Prin urmare, siguranța funcțională trebuie evaluată la nivel de sistem, nu numai la nivel de motor sau de acționare.
Când dezvoltați un AGV cu servomotoare integrate, vă recomandăm să urmați un proces de inginerie structurat pentru a determina dacă este necesară o frână mecanică.
Evaluați riscurile de coliziune, pericolele de strivire, funcționarea pe rampă, mișcarea sarcinii utile, activitățile de întreținere și posibilele scenarii de pierdere a puterii.
Luați în considerare atât funcționarea normală, cât și condițiile anormale previzibile.
Determinați dacă AGV-ul trebuie să se oprească, să decelereze într-un mod controlat, să se oprească pe o distanță definită sau să rămână staționar după oprire.
Acestea sunt cerințe de inginerie diferite și pot necesita funcții de siguranță diferite.
Evaluați viteza maximă, sarcina utilă maximă, timpul de răspuns, decelerația efectivă, condițiile podelei și panta.
Utilizați date de performanță măsurate și validate, în loc să vă bazați exclusiv pe ipotezele teoretice ale frecării.
Determinați dacă vehiculul se poate rostogoli sub gravitație sau forțe externe atunci când cuplul este eliminat.
Dacă este necesară menținerea staționară, specificați o frână mecanică adecvată sau o altă soluție proiectată care îndeplinește condițiile de sarcină și defecțiune necesare.
Verificați cuplul motorului, viteza, capacitatea termică, funcțiile de siguranță ale unității, compatibilitatea frânelor și cerințele de comunicare.
Pentru servomotoarele integrate, confirmați ce funcții de siguranță sunt incluse și care trebuie implementate în altă parte a sistemului.
Testați comportamentul de oprire în condiții reprezentative de cel mai rău caz, inclusiv sarcina maximă, viteza maximă de operare, gradienți relevanți și scenarii de defecțiuni aplicabile.
Documentați funcțiile de siguranță, rezultatele verificării, limitările, cerințele de inspecție și procedurile de întreținere.
Acest proces ajută la prevenirea unei erori obișnuite de proiectare: presupunând că capacitatea STO a unei acționări cu motor rezolvă automat toate riscurile de oprire și reținere AGV.
Un AGV poate funcționa fără frână mecanică, dar decizia trebuie să fie susținută de o evaluare inginerească completă, mai degrabă decât de disponibilitatea doar a STO.
STO previne generarea cuplului motorului; nu garantează oprirea imediată, decelerația controlată sau menținerea staționară. Pentru AGV-urile care operează pe podele plane cu cerințe limitate de oprire, o arhitectură fără frânare poate fi fezabilă dacă se demonstrează că comportamentul rezultat este sigur. Pentru vehiculele care călătoresc pe pante, transportă încărcături grele, operează în apropierea personalului sau necesită o reținere sigură după pierderea puterii, poate fi esențială o frână mecanică sau o altă soluție de frânare adecvată.
Când selectați un servomotor integrat pentru un AGV, vă recomandăm să evaluați împreună capacitatea STO, performanța motorului, compatibilitatea cu frânele, arhitectura de comunicare și siguranța funcțională la nivel de sistem.
Cel mai eficient design nu este neapărat cel cu cele mai puține componente. Este cel care realizează performanța necesară de oprire și menținere, echilibrând în același timp siguranța funcțională, acuratețea controlului mișcării, fiabilitatea sistemului, cerințele de întreținere și costul global de integrare.
Da, un AGV poate funcționa fără frână mecanică dacă o evaluare cuprinzătoare a riscului demonstrează că distanța de oprire, comportamentul de pierdere de putere și cerințele de reținere pot fi îndeplinite în siguranță. STO previne generarea cuplului motorului, dar nu oprește în mod activ vehiculul și nu garantează menținerea staționară. Aplicațiile care implică pante, sarcini mari sau mișcări periculoase necontrolate pot necesita o soluție suplimentară de frânare.
STO dezactivează capacitatea motorului de a genera cuplu, în timp ce o frână mecanică asigură frânarea fizică sau forța de reținere. STO nu disipează în mod activ energia cinetică, în timp ce o frână mecanică poate opri sau reține un vehicul dacă este proiectat și evaluat corespunzător pentru sarcina necesară.
Nu. STO înlătură capacitatea de producere a cuplului motorului, dar nu garantează o oprire imediată. AGV-ul poate continua să se miște din cauza inerției, rezistenței la rulare sau gravitației. Dacă este necesară o distanță de oprire mai scurtă sau controlată, sistemul poate avea nevoie de o funcție adecvată de oprire controlată sau de măsuri suplimentare de frânare.
Da. Dacă un AGV funcționează pe o suprafață înclinată, gravitația îl poate determina să continue mișcarea sau să accelereze după activarea STO. Pentru a menține siguranța, poate fi necesară o frână mecanică adecvată sau un alt mijloc validat de prevenire a mișcării neintenționate.
AGV-ul se poate opri din cauza rezistenței pasive, dar distanța sa de oprire poate varia în funcție de viteza, sarcina utilă, condițiile podelei și caracteristicile transmisiei. Pe o pantă, vehiculul se poate rostogoli sub gravitație. Inginerii ar trebui să evalueze scenariile de pierdere de putere în cel mai rău caz pentru a determina dacă sunt necesare măsuri suplimentare de frânare sau de reținere.
Distanța de oprire AGV include distanța parcursă în timpul răspunsului sistemului de siguranță și distanța parcursă în timp ce vehiculul decelerează. Estimarea depinde de viteza vehiculului, timpul de răspuns, masa totală, decelerația pasivă și condițiile de funcționare. Performanța efectivă de oprire ar trebui măsurată și validată în condiții reprezentative de cel mai rău caz.
Nu. O frână cu arc și STO îndeplinesc diferite funcții. O frână aplicată cu arc poate asigura menținerea sau frânarea mecanică atunci când este proiectată corect, în timp ce STO împiedică unitatea să genereze cuplu. În funcție de evaluarea riscului, un AGV poate necesita ambele funcții într-o arhitectură de siguranță proiectată corespunzător.
STO poate face parte dintr-un sistem de oprire de urgență AGV atunci când îndepărtarea cuplului asigură comportamentul de oprire necesar. Dacă vehiculul trebuie să decelereze într-un mod controlat sau să se oprească pe o distanță definită, pot fi necesare funcții de siguranță suplimentare. Sistemul complet de oprire de urgență trebuie să îndeplinească cerințele de siguranță aplicabile.
Inginerii ar trebui să evalueze cuplul nominal și de vârf, viteza de operare, sarcina utilă, funcțiile de siguranță ale unității, implementarea STO, compatibilitatea frânelor, interfețele de comunicare, performanța termică și condițiile de mediu. Aceștia ar trebui, de asemenea, să verifice documentația de siguranță a producătorului și să evalueze dacă întregul sistem AGV îndeplinește cerințele de oprire și reținere.
Standardele relevante pot include IEC 61800-5-2 pentru siguranța funcțională a sistemelor de acționare, IEC 60204-1 pentru echipamentele electrice ale mașinilor, ISO 13850 pentru funcțiile de oprire de urgență, ISO 13849-1 pentru sistemele de control legate de siguranță și ISO 3691-4 pentru camioanele industriale fără șofer și sistemele acestora. Standardele aplicabile depind de proiectarea, aplicarea și jurisdicția AGV.
Cum îmbunătățesc servomotoarele integrate precizia mișcării în roboții de cules?
Ce este un servomotor DC integrat pentru AGV-uri și AMR de depozit?
Cum să alegi servomotorul pas cu pas integrat potrivit pentru un transplantator automat de orez?
Cum să alegi servomotorul pas cu pas integrat potrivit pentru pompa de perfuzie medicală?
De ce sunt folosite servomotoare integrate pas cu pas în analizoarele de sânge?
Cum să alegi servomotorul pas cu pas integrat potrivit pentru o mașină de plasare SMT?
De ce motoarele AGV au nevoie de funcția STO (Safe Torque Off)?
© COPYRIGHT 2024 CHANGZHOU BESFOC MOTOR CO., LTD TOATE DREPTURILE REZERVATE.